Gabriel García Márquez – Generalul în labirintul său.
Gabriel García Márquez pune în scenă ultimele luni de viaţă ale generalului Simón Bolívar şi călătoria acestuia pe fluviul Magdalena până la Cartagena, de unde urma să pornească în exil. Alături de realitatea istorică bine cunoscută, Márquez dezvoltă firul vieţii omului Bolívar, care în ultima lui călătorie rememorează întreaga sa aventură prin America de Sud.
Renunţând la dictatura pe care o impusese din pricina presiunilor şi a urii populaţiei, generalul este puternic umanizat datorită sorţii sale. La numai douăzeci de ani îşi pierduse soţia, eveniment dramatic care a generat, în mare măsură, perioada de timp petrecută în America de Sud.
Marea putere stă în forţa iubirii, spunea el. Nu s-a recăsătorit niciodată. Văduvit de visurile unei Americi unificate, Bolívar a părăsit puterea în deplină dizgraţie, bolnav şi urât de oamenii pe care i-a eliberat şi cărora a vrut să le ofere o soartă mai bună.
Trăirile, ambiţiile, gândurile, amintirile şi suferinţele Generalului se converg în drumul său către trecerea în nefiinţă, iar omul va vedea atunci labirintul pe care acestea l-au creat în jurul său.
Ultimele zile ale lui Simon Bolivar, eroul legendar al Americii Latine, – o calatorie catre moarte intr-un peisaj luxuriant. Ca intotdeauna la Garcia Marquez, o lume plina de pitoresc in care evolueaza personaje arhetipale cu sentimente inevitabile la fel de substantiale ca si trasaturile lor fizice.
Gabriel Garcia Marquez - Generalul in labirintul sau.
Emil Toader –
În „Generalul în labirintul său”, autorul urmăreşte ultima perioadă din viaţa lui Simon Bolivar, dar în acelaşi timp distruge o idee consacrată, aceea că marile personalităţi istorice trebuie să fie demne şi glorioase până în ultima clipă a vieţii lor. Portretul generalului este imaginea unui om bolnav, impotent, care vomită, flatulează şi expectorează la fel ca toţi oamenii.
Acţiunea romanului se desfăşoară pe două planuri; cel al prezentului, urmărind declinul trupesc al personajului principal , în care sunt intercalate flash-uri din trecutul glorios al lui Bolivar. Viziunea este, din punctul meu de vedere, destul de realistă; Bolivar este umanizat iar „gloria sa nepieritoare” durează mai puţin decât sugerează cărţile de istorie.
În ceea ce priveşte destinul Manuelei Saenz, am putea spune că este exemplul tipic de femeie care a luptat pentru a-şi asigura un loc în istorie şi a sfârşit în uitare.
„Generalul în labirintul său” este o carte tulburătoare, o redare extrem de reușită a unui destin tragic.