Muzica intr-o limba straina

Despre Andrew Crumey

Născut în 1961, în Kirkintilloch, în nordul Scoţiei, Andrew Crumey a studiat la Imperial College din Londra, unde şi-a luat şi doctoratul în fizică. Atras de literatură mai mult decât de ştiinţă s-a dedicat acestei arte pe care a şi promovat-o ca editor literar la publicaţia „Scotland on Sunday”. Scrierile lui Andrew Crumey sunt un cocktail de filozofie, ştiinţă şi istorie stropite din plin cu o cantitate generoasă de umor britanic. Cartea sa de debut, Muzică într-o limbă străină, a primit Saltire First Book Award şi a fost nominalizată la Guardian Fiction Prize.

Cel de-al patrulea roman al său, „Mr. Mee”, apărut în 2000, a fost pe lista lungă pentru Booker Prize. În 2006 a câştigat cel mai important premiu în bani acordat literaţilor din Marea Britanie, Northern Rock Foundation Writers Award, în valoare de 60.000 de lire sterline. Acest cec a încununat succesul unui alt roman al său, „Sputnik Caledonia”. Cărţile sale au fost traduse în 15 limbi, iar autorul este o prezenţă constantă la toate manifestările literare de amploare din lume, la târguri de carte şi festivaluri. Crumey nu şi-a părăsit nici prima dragoste, fizica, participând la colocvii şi conferinţe pe teme ştiinţifice. Dar jobul său de zi cu zi este tot unul legat de literatură. El este profesor de creative writing la Universitatea Newcastle on Tyne.

Fidel muncii de cercetare – a continuat-o la Leeds University – Crumey a început să scrie târziu. Abia în 1994, la doi ani după ce s-a mutat în Newcastle-upon-Tyne, i-a apărut romanul de debut, Muzică într-o limbă străină. A publicat apoi alte două romane, fiecare la un an distanţă: „Pfitz” (1995) şi „D’Alembert’s Principle” (1996). Succesul şi recunoaşterea au venit însă abia după ce în Anglia a început să se discute despre el, iar romanul cu care a intrat în 2000 în atenţia Albionului este „Mr. Mee”, carte care i-a adus şi o importantă distincţie, Arts Council Writer’s Award. Cu „Mobius Dick” (2004) repetă succesul obţinut cu patru ani în urmă şi cartea îi va aduce nu numai recunoaşterea criticilor, ci şi popularitate.

Dacă romanele sale de început se adresau mai mult intelectului, lui Crumey plăcându-i să-şi folosească cunoştinţele ştiinţifice şi să facă cu ochiul din cărţile lui savanţilor, în lucrările sale de maturitate, scoţianul dă o şansă şi emoţiilor, reuşind, după cum spun criticii, să facă nişte portrete deosebit de calde şi de umane personajelor sale. Ca un scoţian patriot ce este, cele mai multe cărţi ale lui sunt plasate în miezul Scoţiei, în oraşe mici, în târguri pitoreşti, unde personajele îşi duc viaţa mai mult sau mai puţin tihnit.

Târgul scoţian este un personaj în sine în romanele sale, pe care el le consideră de altfel o serie. El nu spune că a scris un nou roman, ci că şi-a mai completat „seria” dedicată ţinuturilor natale. Din fericire, după cum e de părere Crumey, cărţile sale pot fi citite în orice ordine, nu trebuie să începi neapărat cu prima cum s-ar face la un ciclu literar clasic. Scoţia nu apare în romanele lui doar în variantă contemporană. Crumey face adesea incursiuni în istoria ţării sale, pe care o reprezintă la diverse „vârste”.