Romanul Golem, de Gustav Meyrink este un thriller ocult despre un artist si o creatura mongoloida adusa la viata prin incantatii cabaliste.
Golem este marele, imbatabilul, “bestseller” al lui Gustav Meyrink, o carte de un straniu absolut, sursa de fascinatie perpetua prin evocarea vechiului ghettou din Praga, strabatut periodic – se spunea – de golem, faptura de lut însufletita prin forta Cabalei, si istoria lui Athanasius Pernath, personajul care ajunge sa înteleaga, dupa întîmplari dramatice, semnificatiile întalnirii sale cu nelinistitorul automat animat.
In labirintul ghetoului evreiesc din Praga, în care locuitorii s-au refugiat în marunte activitati cotidiene, o creatura malefica reapare si bântuie orasul: Golemul, figura de argila rosie, care este însufletita prin artificii magice si care personifica dereglarea omului în societatea moderna. Golemul vine din neant si se întoarce acolo o data la treizeci si trei de ani, prin invocarea formulei magice a cabalei.
Facut din lut, el are o existenta masinala, este un sinistru automat lipsit de constiinta. La fiecare aparitie, îi înspaimânta pe toti, însa apoi nimeni nu-si mai aminteste de înfatisarea sa. Timpul pare încâlcit într-o bucla interminabila, iar personajele închise pe scena unui teatru fara iesire. Este un univers claustrofobic, captivant si decadent, plin de fantastic si de misticism.
“Golem – un clasic al literaturii fantastice, al carui ecou îl regasim în Borges.” (Lire)
“O poveste fantasmagorica si sublima, ce descrie cu o maiestrie singulara viata evreilor din fostul ghetou, cu temerile, halucinatiile si fantasmele lor.” (H.P. Lovecraft)
Daca legenda golemului isi are originile in traditia populara iudaica, intr-un timp obscur care astazi fascineaza, Meyrink este probabil acela care i-a aplicat cel mai cunoscut “tratament” literar in volumul sau Golemul, publicat pentru prima data in 1915. Versiunea lui Meyrink nu este insa una care respecta fidel traditia iudaica, ci arata mai degraba ca o analiza psihologica rafinata, deturnata adesea in thriller. Mai exact, povestea, intesata de elemente supranaturale, este inspirata de legenda rabinului care modeleaza din lut un golem si il anima printr-o incantatie cabalista.
Personajul principal, Athanasius Pernath, este un artist din Praga care parcurge momente dramatice de-a lungul intregului roman pentru ca, in final, sa inteleaga semnificatia straniilor sale intilniri cu golemul. Povestea fiind mereu aflata la granita cu fantasticul, ramine la latitudinea cititorului daca peripetiile i se intimpla “cu adevarat” lui Pernath sau daca acesta sufera de tulburari psihice pe care le descrie in insemnari periodice.
Pernath pretinde ca, dupa o intilnire cu golemul, a primit ca misiune sa rescrie o carte, insa aici totul se incarca de mister, pentru ca artistul nu isi aminteste prea bine cum au stat lucrurile. Asta pentru ca, in romanul lui Meyrink, imaginea golemului, desi este descrisa in detalii pline de concretete, de exemplu are trasaturi mongoloide, nu poate persista in amintirea nimanui: toti cei care il vad il uita imediat.
Gustav Meyrink il are ca precursor pe Hoffmann, cu prozele sale fantastice, insa autorul Golemului nuanteaza si imbogateste acest stil cu unele pasaje realiste si altele lirice chiar, iar momentele colorate de o violenta expresionista sint si ele destul de numeroase. In plus, cartea are mai multe intrigi, iar planurile narative alterneaza in permanenta, astfel ca cititorul plonjeaza adesea in povesti suprarealiste, in timp ce, in contrapunct, alte elemente ale tramei il tin puternic ancorat in realitate. Paginile care evoca vechiul ghetou din Praga, strabatut periodic de golem, sint cele mai tensionate din intregul roman, iar fascinatia fortei oculte pe care o sugereaza Meyrink in aceasta parte a prozei este poate mai puternica decit analiza sa psihologica.
Gustav Meyrink - Golem.
Recenzii
Nu există momentan nicio recenzie pentru această carte!