“După atât amar de băşcălie şi deznădejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător şi adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român. Dimpotrivă. Dan Puric are o alcătuire orfică – aceasta fiind opusul retoricii. Flautul său fermecat vine din adâncurile naţiei şi are afinităţi organice cu interogaţiile pe care şi le-au pus în acelaşi sens intelectualii interbelici. Numai că nu foloseşte semnul întrebării în intervenţiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii noştri, Dan Puric aduce cu sine afirmaţia, lăsând dubiile şi aporiile pe seama belferilor. Leagă naţia de Dumnezeu cât se poate de strâns şi nu vede în români indivizi, ci persoane (…). Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o vorbă a lui Iorga: vremea l-a scos în cale.” (Dan Ciachir)
- Fenomenul Dan Puric (Dan Ciachir)
- Ţărâna
- Bolovanul de râu
- Amintiri de neşters
- Tir încrucişat
- Lecţia de condus
- Neghină-grâu
- Răstimpul
- “Ce Făt Frumos blestemat”
- Ortodoxia în arta românească
- O privire asupra Spiritului Răsăritean
- Despre Omul Frumos
- La ordin
- Moştenirea privirii
- Sfântul
- Îndrăzniţi!
- Basmul din Carpaţi
- Omul care ne trebuia (Gheorghe Ceauşu)
Dan Puric - Omul frumos.
Recenzii
Nu există momentan nicio recenzie pentru această carte!