Poeme si poezii alese din carti si din sertar (1925-1965) (avangarda, editia princeps)

Sașa Pană (1902-1981). Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, Sașa Pană obține în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, domeniu în care disponibilitățile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Sașa Pană publică revista de avangardă “unu” și înființează o editură sub aceeași siglă, unde va tipări cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Vasile Dobrian și alții. La fel ca majoritatea avangardiștilor români, Sașa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză și articol cu caracter de manifest. Formula “automatismului psihic pur”, prin care André Breton definise suprarealismul, își face simțită prezența în în volumele intitulate “Diagrame” (1930), “Echinox arbitrar” (1931), “Viața romanțată a lui Dumnezeu” (1932).

Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conștientă și vis, poetul, aflat în postura de “secretar al inconștientului”, stenografiază cu voluptate mesajul unei “halucinații binefăcătoare”, aureolat de “briza reveriei”. În cărțile publicate ulterior, “Cuvântul talisman” (1933), “Călătorie cu funicularul” (1934) și altele, scriitorul își distribuie substanța poetică în două registre: unul, al programului avangardist “subversiv”, va fi branșat permanent la energia “incendiului reținut în cuvinte”, celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalități minore, elegiace.